miercuri, 11 august 2010

CĂLĂUZĂ PENTRU ORBI

De câţiva ani încerc să zâmbesc - nu-mi iese
Dese feţe şterse mă fac să-mi pese de interese
Nesedus şi redus la absurd, sunt în plus
Şi alţii mă privesc de sus de parcă cine ştie unde au ajuns...

Jalnic, dacă pic acum n-am nicio scuză
Pot să fug, să strig orice şi eşecul mă refuză
"N-o să dau de muză" - gand de loser - mă amuză
Călătorii ăştia orbi încă mă vor călăuză.

Sahara la pas cu ei în spate, am de tras
Zeci de oameni fără ochii să vadă, dar cu glas.
Să îi mint că văd în faţă apă multă şi verdeaţă
Sau să le spun adevărul chiar dacă le muşc din viaţă?

Apă pe sfârşite, praf, căldura se simte grav,
Unii mor, ceilalţi nu-i văd, nu le spun, devin mârşav
Ştiu cât sunt de sensibili, echilibrul lor firav
Recunoaşte două stări: deep in shit sau deep in love.

Noaptea-i frig, le zic poveşti, unii nu pot să adoarmă
Unii-au adormit pe drum, restul - peisaj de toamnă,
Chip uscat reflectă focul, arde ultima speranţă
Apă nu mai e deloc, plecăm mâine dimineaţă.