Poezia mea nu-i light, ce, credeai că-i pepsi?
Scriu pentru oameni cu lexic, nu cu minte sexy...
Bag cuvinte, condimente, piperat ca-n Mexic
N-am de gând să dezamăgesc de tânăr ca laszlo sepsi.
Nu pot să respir de specialişti în zece domenii
Care se cred printre alţii genii ale vremii
Eu forţat să fiu ce sunt, dar să port în faţă "semi"
Fără să urc sau cobor ca-n jocul de Remi.
De prin zero şapte scriu, resurectat de Zooky
Vreme-n care nu puteam să unesc nici două buchii
Timpul trece, cu ce-am rămas citeşti acum,
Nu-mi pasă ce crezi când aud singur cât de bine sun.
Versuri la minut, instanctanee de cuvinte
Şi la cât de repede dispar poţi să zici că-s sprinter
Vrăji de genul epitete au trecut, nu am regrete
Simt că scriu folosindu-mă concomitent de două drepte.
Am auzit şi că sun naşpa ca un ton polifonic,
Le-am fumat, curaj n-am încă dar iau astea drept un tonic
Am eclipse mai des ca luna, mă ascultă lumea
Şi de obicei fac ce fac ca să ies calumea.
