Capul plecat, mâini-lanţuri, picioare-lanţuri,
Iar am uitat că sunt aici să sap şanţuri...
Mirosul de praf de puşcă din nări mă ţine treaz
Şi sistematic muşcă, lăsând tatuaj de Alcatraz
privesc pieziş pe sub glugă, pe buze am o rugă
Care devine mantră fiindc-o repet cu trudă
Şi-mi zic că fricii mele n-am să-i mai devin slugă
Şi-o să rezolv prin luptă ce rezolvam prin fugă.
Şi uit, ca o dependeta care bate la uşa să-i deschid
Simt că nu am puteri, privesc morbid chipul livid
Pe care oglinda mi-l aruncă până sub cornee
-E teama ta de ieri, îi deschid eu, sari în tranşee!
Capul plecat, mâna pe pix, piciorul stâng întins
Tot ce-am zis, ce-am scris să fie oare-un vis?
-Scriitorule fără vicii obişnuite, trezit din trip
Bate cineva la uşa, vrei să îi deschid?
