Doamne, sunteţi atât de puţini, atât de puţine. Şi acum vorbesc de oamenii deschişi (open-minded)...
În ultima perioadă am socializat mult live, şi pot să zic că mare e grădina din care au scăpat toate legumele. E ca la piaţa. Fructe şi legume care arată bine, miros bine dar nu au gust, sau au gust de altceva. Am întâlnit oamenii noi, şi mulţi- dar mulţi de tot- sunt...aerieni. Sunt oameni în faţa cărora mă tem să nu spun propoziţii prea complicate, cuvinte prea simandicoase, sau să vorbesc de lucruri prea abstracte, de frică să nu fiu înţeles greşit, sau mai rău, deloc.
Nu ştiu de ce, nu ştiu cum se poate să fie atât de mulţi aşa, dar lipsesc câteva bucăţi bune de educaţie şi nu numai, multora dintre noi. Alţii ascund "unele detalii" atât de evident încât îşi pun singuri punctul pe I, ca şi cum te-ai ascunde după propriul deget. Şi zic da! Da! Sunt şi oameni super, oameni pe care îi sorbi din priviri când vorbesc, care îţi deschid instant în minte scenele pe care ţi le povestesc, dar sunt PUŢINI. Mereu am fost sceptic cu începuturile dar mă simt realmente crispat de fiecare dată când am în faţă un first time din teama de a nu părea de pe Marte (ca Smiley). Credeam că nu am conştiinţa. Se pare că am şi de-asta, chiar multă, şi până acum îi ziceam bun-simţ, iar bunul simt îl confundam cu politeţea - asta ca fapt divers, aşa că până la postarea următoare, SĂNĂTATE!
